Ana are 37 de ani, doi copii sănătoși și fericiți– David, de 9 ani, și Maria, de 6 ani – și un soț iubitor, Mihai. Locuiesc într-o casă frumoasă, într-un cartier liniștit, iar Ana are o carieră pe care și-a construit-o cu multă muncă și hotărâre. Este manager într-o companie de marketing, iar veniturile le oferă o viață fără griji financiare.
Dar Ana nu mai simte nimic.
Ziua începe prea devreme și se termină prea târziu
În fiecare dimineață, alarma sună la 6:00. Ana se ridică greu din pat, cu gândurile la lista interminabilă de lucruri de făcut: pregătirea micului dejun, pachetul copiilor, pregătirea lor pentru școală și organizarea activităților de peste zi.
Mihai o ajută, dar Ana simte că de cele mai multe ori responsabilitatea rămâne pe umerii ei. Ea este cea care are întotdeauna răspunsuri la întrebări ca:
– Ce au copii astăzi la prânz? La ce oră are David antrenamentul? etc.
Are senzația că parcă doar ea trebuie să știe astfel de informații. Și le știe. Întotdeauna le știe, dar asta o face să simtă că e un planificator de activități mai degrabă, decât mamă sau partener de viață.
În drumul spre birou, își lasă copiii la școală. Se simte vinovată că nu poate să rămână mai mult să-i vadă intrând pe ușa școlii. În mașină, își verifică rapid e-mailurile și simte presiunea să înceapă activitate de la birou. La locul de muncă, șeful o laudă, colegii o respectă, dar nimeni nu știe cât de mult o epuizează munca pe care o depune constant pentru a avea acest „succes”.
Seara – un haos controlat
Ajunsă acasă, Ana își schimbă repede hainele de birou și începe al doilea job: mamă full-time. Temele copiilor, cina, ordine în casă, planificarea activităților de a doua zi, un duș rapid și… gata ziua.
Într-o seară, după ce copiii au adormit, Mihai a găsit-o pe Ana în bucătărie, uitându-se pierdută pe fereastră.
– Ești bine? a întrebat-o el.
Ana a dat din cap încet, încercând să-și ascundă tristețea.
– Doar obosită, a murmurat.
Dar și el, și ea știu ca nu era vorba doar de oboseală. Era un sentiment apăsător, un gol pe care îl simțea tot mai des. Avea impresia că timpul pentru ea sau pentru relația lor dispăruse complet și toate grijile erau despre copii, muncă, alții – niciodată despre ea.
Adevărul din spate
După discuția cu Mihai, Ana a realizat cât de mult o apăsau responsabilitățile zilnice și programul mereu aglomerat. Vorbind și-a dat seama că nu era doar oboseala fizică, ci și lipsa unui spațiu pentru ea însăși. Mereu pe fugă, încercând să facă totul pentru ceilalți, fără să se întrebe ce își dorește sau ce o face fericită. Validarea lui Mihai i-a oferit un moment de reflecție, ajutând-o să înțeleagă cât de important era să își acorde timp și pentru propriile nevoi.
Ana nu și-a rezolvat toate problemele peste noapte, dar a înțeles un lucru esențial: fericirea nu vine din „a avea totul”, ci din a te simți înțeles, apreciat și din a-ți oferi timp.
Femeile se luptă adesea să atingă un echilibru între obligațiile personale, profesionale și familiale. Această încercare de a jongla este solicitantă, atât emoțional cât și fizic, ceea ce duce la epuizare, relații tensionate și probleme de sănătate pe termen lung. De exemplu, este una dintre cauzele principale ale depresiei, care este de două ori mai frecventă la femei decât la bărbați.
Pentru mame, mintea rareori se odihnește. Chiar și atunci când pare că totul e sub control, în adâncul lor, o furtună de gânduri, întrebări și planuri își face simțită prezența. Este acel ciclu nesfârșit de overthinking – „Am luat decizia corectă? Am făcut suficient?” – și mental load – „Ce mai trebuie făcut azi? Ce urmează mâine?”.
Aceste două concepte, deși diferite, se împletesc și creează o presiune invizibilă care poate deveni copleșitoare.
Overthinking: Când nu te poți opri din gândit
Gândurile care vin neinvitate și refuză să plece. Te întrebi dacă ai făcut totul bine, dacă ai spus ce trebuia, dacă ai fost suficient de răbdătoare. Overthinking-ul te face să retrăiești momente, să analizezi scenarii și să te pierzi în „Ce-ar fi fost dacă?”.
Cum se manifestă?
-
- Te îndoiești de decizii: Alegerea grădiniței, modul în care ai gestionat o ceartă între frați, chiar și ce ai pus la pachet pentru prânz – toate devin motive de introspecție exagerată.
-
- Simți presiunea perfecționismului: Te compari cu alte familii – cele care par să aibă mereu totul sub control, pe rețelele sociale sau în parc.
-
- Te temi de eșec: „Dacă nu fac destul, dacă nu sunt destul…?”
Și toate aceste gânduri vin cu un cost: nopți nedormite, anxietate și un sentiment constant de neputință. Uneori, ai vrea doar să apeși un buton și să-ți oprești mintea.
Mental Load: Povara invizibilă a zilei de mâine
Dar gândurile nu sunt singurele care apasă. Mental load-ul este acea listă nesfârșită de lucruri de făcut. Trebuie să recunoaștem că de multe ori femeile sunt managerul invizibil al familiei, cea care ține totul în ordine și sub control.
De câte ori ai fost întrebată de partener sau copii: „De ce nu mi-ai spus că avem nevoie de lapte?” sau „Ce facem weekendul ăsta?”. Și de câte ori ai vrut să răspunzi: „Pentru că nu doar cumpăr lapte sau planific activități – eu mă gândesc la tot ce înseamnă asta pentru noi toți!”
Cum se simte mental load-ul?
-
- Ca o listă nesfârșită: Trebuie să faci cumpărături, să programezi vizita la medic, să te asiguri că ai plătit facturile și că aniversarea copilului e pregătită.
-
- Ca o responsabilitate neremarcată: De cele mai multe ori, nimeni nu vede sau nu apreciază cât efort investești în organizarea vieții de zi cu zi.
-
- Ca un izvor de oboseală mentală: Simți că timpul și energia ta sunt împărțite în sute de direcții, iar tu rămâi fără nimic pentru tine.
Cum se simt aceste poveri?
Ele sunt ca niște greutăți invizibile pe care le porți constant. Zi de zi, te întrebi dacă ai făcut totul bine (overthinking), în timp ce încerci să reții și să gestionezi fiecare detaliu al vieții de familie (mental load).
Și adevărul e că te pot epuiza. Poate te simți iritată, poate ai momente în care vrei doar să te oprești și să te ascunzi, dar nu poți, pentru că responsabilitățile nu se opresc niciodată.
Cum poți să ușurezi povara?
Nu există soluții magice, dar câteva lucruri pot ajuta:
-
- Renunță la perfecționism. Este în regulă să greșești, să fii imperfectă. Copiii nu au nevoie de o mamă perfectă, ci de una prezentă.
-
- Cere ajutor. Partenerul tău, familia, prietenii – spune-le ce simți și ce ai nevoie. Uneori, oamenii nu văd cât de mult cari până nu le spui.
-
- Găsește momente pentru tine. Un jurnal, o plimbare, o oră în care să nu te gândești la nimic – chiar și mici pauze te pot ajuta să-ți reîncarci bateriile.
-
- Folosește tehnologia. Aplicații pentru organizare, liste partajate, alarme