Ce este Tulburarea de personalitate borderline?
Tulburarea de personalitate borderline este o tulburare de personalitate caracterizată de instabilitatea relațiilor interpersonale, imaginii de sine și afectului și impulsivitatea manifestată prin cheltuieli abuzive, joc patologic, abuz de substanțe, mâncat excesiv, relații sexuale dezorganizate[1].
Pot avea o perturbare de identitate și sentimentul cronica de vid interior. De asemenea, pot apărea frecvent manifestări de furie cu incapacitatea de a-și controla mânia. Comportamentul poate fi automutilant și adesea persoanele borderline vor recurge la amenințăti recurente de suicid.
Persoanele cu această tulburare nu suportă singurătatea și sunt instabile afectiv.
De asemenea au frecvente reacții impulsiv-agresive la incitații minime, trăind sentimentul inconsistenței sau dispersiei identității.
Adesea comportamentul lor este unul imprevizibil, persoanele fiind identificate din punct de vedere afectiv: ”cei pe care-i iubesc și cei pe care-i urăsc”.
Istoricul personal al acestor persoane va fi, cel mai adesea, presărat cu acte autodistructive repetitive[2].
O persoană borderline tinde să formeze legături foarte strânse cu ceilalți, însă, pentru că nu poate recunoaște unde se termină Eul personal și unde începe Eul celuilalt, nu poate vedea decât în alb și negru. De aceea, durerea interioară, furia și ura față de sine vor fi proiectate adesea pe cei din afară[3].
Ce simte, face și spune o persoană borderline?
Semnele care indică cel mai adesea prezența acestei tulburări de personalitate sunt:
- Persoana depune eforturi susținute pentru a evita un abandon real sau imaginar. De cele mai multe ori acestea sunt manifestate prin acțiuni impulsive.
- Persoana are percepția unei separări sau respingeri iminente și simte pierderea suportului exterior
- Toate aceste percepții duc la schimbări profunde ale persoanei în cauza
- ale imaginii de sine
- afective și cognitive
- de comportament
- Este prezentă de asemenea o frică intensă de a fi abandonați. Chiar când sunt lăsați singuri pentru o perioadă limitată de timp, ei percep această separare ca pe un abandon.
- Abandonul este perceput de persoana în cauză ca fiind determinat de faptul că sunt considerați “răi” sau lipsiți de valoare
- De asemenea este prezentă și incapacitatea de a tolera singurătatea și nevoia de a avea pe cineva aproape
- Există un tipar de relații interpersonale instabile și intense. Acest tipar este caracterizat de alternarea între extremele de idealizare și devalorizare. Adesea aceste personae oferă detalii intime de la primele întâlniri, urmate apoi de devalorizarea persoanelor respective
- Aceste persone pot ajuta și empatiza alte persoane numai pentru că se așteaptă ca aceste persoane să le ofere în schimb ajutorul, atunci când îl solicită
- Este prezentă și tendința de a-și schimba în mod neașteptat și dramatic părerea despre ceilalți (priviți ca binefăcători sau ca rău intenționați)
- Este prezentă și o dificultate ridicată de a-și regla stările emoționale și impulsivitatea, dar și teama de a fi singur sau de a fi respins[4]
- Poate fi prezentă o perturbare a identității, caracterizată prin instabilitatea profundă și constantă a imaginii de sine sau a sentimentului de sine[5]
- Valorile, obiceiurile și atitudinile vor fi dominate de persoana lângă care se află[6]
- Pot apărea schimbări neașteptate și dramatice ale imaginii de sine
- Prezentă o instabilitate a obiectivelor, valorilor personale și aspirațiilor profesionale
- Modificări rapide legate de: carieră, identitate sexuală, valori și categorii de prieteni
- Persoanele cu această tulburare au ocazional sentimenul că nu există (deoarece au despre sine o imagine de persoană rea, păcătoasă)
- Performanțe școlare sau profesionale sunt mai reduse (mai ales în contexte nestructurate)
- Inabilitatea de a percepe granițele sinelui poate crea confuzie extremă și depresie. Se poate ajunge chiar la tulburare de identitate sexuală, unele persoane dorind să își schimbe sexul cu ideea că astfel se vor identifica mai bine[7]
- Impulsivitate este de obicei autovătămătoare, deși intenția este alta. Este manifestă în cel puțin două situații potențial auto-distructive din cele de mai jos:
- Comportamente dăunătoare: jocul patologic de noroc, cheltuieli excesive, relații sexuale periculoase, abuz de substanțe, condus imprudent, alimentație compulsivă- bulimie,
- Comportament suicidar recurent, gesturi sau amenințări cu suicidul sau comportament automutilant
- Actele autodistructive apar adesea în adolescența precoce
- Suicidul reușește la 8-10%
- Actele auto-distructive pot fi precipitate de amenințări de separare sau respingere din partea unor persoane considerate ca fiind importante
- Instabilitate afectivă produsă de reactivitatea marcată a dispoziției:
- Emoții intense, volatile și extreme, asemănătoare cu cele din depresii. Spre deosebire de depresii, aceste sentimente durează doar câteva ore
- Iritabilitate sau anxietate care durează de obicei câteva ore și rareori mai mult de câteva zile
- Dispoziția disforică de fond este frecvent întreruptă de episoade de mânie, panică sau disperare
- De puține ori înlocuită prin perioade de bine și satisfacție[10]
- De multe ori aceste persoane sunt hiperreactive (răspunsul lor la evenimente obișnuite poate fi unul extrem)[11]
- Sentiment cronic de vid interior, simțit ca o senzație viscerală, simțită în abdomen sau piept
- Este asociat cu singurătatea și inutilitatea
- Prezent un sentiment puternic de neajutorare și victimizare, ce măresc senzația de gol sufletesc și izolare
- Furie nemotivată și intensă sau dificultatea de a o controla:
- crize frecvente de furie
- stare permanentă de iritabilitate
- episoade repetate de violență fizică
- deoarece se plictisesc repede, caută în mod constant o activitate
- aceste aspecte fac dificilă conviețuirea cu o astfel de persoană dar și menținerea unei relații terapeutice[12]
- Ideație paranoidă tranzitorie sau simptome disociative severe, legate de stres
- Sarcasm exagerat, stil caustic constant sau izbucniri verbale de mânie, urmate de sentimente de vinovăție și rușine, care contribuie la auto-aprecierea negativă
- Se pot simți ca nefiind reali sau simt lumea înconjurătoare ca fiind ireală
- Simptomele de derealizare și depersonalizare sunt de scurtă durată (cel mult câteva zile), și au loc pe fondul unui eveniment stresant[13]
Prevalență, debut și evoluție, factori de risc și prognostic:
- Afectează între 1% și 2% din populația generală, fiind mai frecventă la femei decât la bărbați
- Debut și evoluție:
- Instabilitate afectivă cronică cu debut la adultul tânăr
- Episoade de lipsă de control al emoțiilor și impulsivitate
- Utilizare excesivă a serviciilor de sănătate
- Riscul de suicid- ridicat la adultul tânăr și scade treptat cu înaintarea în vârstă
- Persoanele care acceptă intervenția terapeutică- prezintă ameliorare (stabilitate mai mare în decadele 4 și 5)
- După aprxoximativ 10 ani de tratament – nu mai prezintă tiparul de comportament și nici setul complet de criterii
- Factori de risc:
- Genetici și fiziologici- de aproximativ 5 ori mai frecvent la rudele de gradul 1 al celor cu tulburare.
- Risc familial crescut de a dezvolta tulburări ale consumului de substanțe, TP antisocială, tulburare depresivă sau bipolară. 40% dintre persoanele cu borderline mai au încă două diagnostice psihiatrice pe lângă acesta[14].
Elemente care pot indica o tulburare borderline:
- Persoanele pot avea un model de subminare a propriilor realizări când sunt aproape de atingerea unui obiectiv
- Simptome de tip psihotic (la unii indivizi) în momente stresante
- Se pot simți în siguranță mai degrabă în prezența unor obiecte intermediare (animal de companie, obiecte)
- Pot deceda prematur (cel mai adesea prin suicid), mai ales cei care prezintă concomitent tulburări depresive sau asociate consumului de substanțe
- Comportamentele de abuz și tentativele eșuate de suicid duc frecvent la prezentața unor handicapuri fizice
- Evenimente obișnuite: pierderea locului de muncă, renunțarea la școală, separarea/ divorțul
- În istoricul copilăriei: adesea abuz fizic și sexual, neglijare, conflicte violente, pierderea prematură a unui părinte
- Asociat adesea cu tulburările consumului de substanțe, de comportament alimentar, și cu alte tulburari de personalitate (histrionică, paranoidă, narcisică, antisocială, dependentă). De altfel, această tulburare coexistă sau are trăsături comune cu tulburarea depresivă majoră, tulburarea bipolară, deficitul de atenție, tulburarea posttraumatcă de stres, tulburarea anxioasă, tulburarea de identitate disociativă[15]
Care sunt cauzele tulburării de personalitate borderline?
Au fost identificată o serie de factori care ar putea sta la originea acestei tulburări:
- Factori neurofiziologici: s-a evidențiat un prag scăzut de excitabilitate în sistemul limbic, lucru ce poate fi corelat cu labilitatea afectivă și cu impulsivitatea acestor persoane
- Factori biochimici: deficiențe în metabolismul central al serotoninei ar putea fi corelate cu disforia, impulsivitatea și depresia
- Modelul biosocial- dezvoltat de Marsha Linehan. Acest model susține că această tulburare ar putea fi consecința interacțiunii dintre trăsăturile biologice și elemente sociale. Altfel spus, copiii predispuși la a dezvolta mai târziu o tulburare de personalitate de acest tip, au o vulnerabilitatet emoțională constitutivă, cu reacții emoționale intense la evenimente negative și o revenire la starea de echilibru întârziată.
- Este introdusă noțiunea de ”mediu invalidant” pentru a caracteriza lipsa de răspuns adecvat al mediului la cerințele copilului
- Mediul invalidant este caracterizat prin tendința de a pune accentul pe autocontrol și autodeterminare[16]
Cum se evaluează tulburarea de personalitate borderline?
Tulburarea de personalitate borderline este difícil de diagnisticat și de tratat în primul rând pentru că prezentarea la psihiatru sau psiholog un este dorită de persoana în cauză dar și pentru că are foarte multe trăsături comune cu alte tulburări psihice[17].
Interviul clinic – constituie un prim pas în evaluarea persoanelor cu simptome borderline.
Teste personalitate: MCMI-III, SCID-V
Cum se intervine în cazul tulburării de personalitate borderline?
Dintre tipurile de psihoterapie utilizate cele care au demonstrat eficacitate sunt terapiile psihodinamice și terapia comportamental-dialectică (DBT).
Indiferent de abordarea folosită, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- Tratamentul va fi unul de durată. Îmbunătățiri putând apărea la bia un an după începerea tratamentului. Recomandarea standard este de 1-2 ședințe pe săptămână pe o perioadă de la un an la șase ani
- Este utilă crearea unei ierarhii a priorităților (concentrare mai întâi pe ideația suicidară)
- Comportamentele autodistructive șiu suicidare vor fi monitorizate
- Alianța terapeutică puternică va avea un rol foarte important. Validare empatică a suferinței și experiențelor pacientului are o mare valoare
- Este important ca persoana să își asume responsibilitatea propriilor acțiuni. Intervențiile trebuie făcute pentru aici și acum mai degrabă decât pentru evenimente din trecut
- Este important ca persoana să reducă senzațiile de disociere, astfel încât să poată integra atât aspectele pozitive cât și pe cele negative[18]
În tratamentul acestei tulburări poate fi utilă și utilizarea terapiei de grup (în combinație cu terapia individuală), dar și psihoterapia farmacologică, urmărind cele trei mari direcții de manifestare:
- Dereglări emoționale
- Tulburări ale controlului impulsivității
- Simptome cognitiv-perceptuale[19]
Terapiile structurate, limitate în timp, în special terapia cognitiv-comportamentală, , interpersonală şi de problem-solving sunt eficiente în depresia uşoară şi moderată, fiind utilizate în combinaţie cu medicaţia antidepresivă în cazurile de depresie severă.
Bibliografie
- DSM-5, Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ediția a 5-a, American Psychiatric Association Publishing, Editura Medicală Callisto, București, 2016
- ICD- 10, Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament, Simptomatologie și diagnostic clinic, Editura ALL, Iași , 1998, Tulburarea obsesiv- compulsivă
- Linehan, Marsha M, Ph. D, Cognitive-behavioral treatment of Borderline Personality Disorder, The Guilford Press, New York, 1993
- Linehan, Marsha M, Ph. D, DBT Skills Training Handouts and Worksheets, Second Edition, The
Guilford Press, New York, 2015 - McKay, Matthew, Wood, Jeffrey C., Ph.D., Brantley, Jeffrey, Psy.D., MD, Cum să-și gestionezi emoțiile copleșitoare și să-ți recapeți autocontrolul, Ghidul practice de terapie comportamental dialectică, Editura Herald, București, 2020
- Popa, Cosmin, Sava, Florin Alin, David, Daniel, Psihoterapiile cognitive și comportamentale în tulburările de personalitate, Editura Trei, București, 2018
- Sperry, Len, Tulburările de personalitate din DSM-5, Evaluare, conceptualizare de caz și tratament, Editura Trei, București, 2018
- Tudose, Florin, Tudose, Cătălina, Dobranici, Letiția, Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, Editura Trei, București, 2011
[1] Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici, Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, , Editura Trei, București, 2011, p 112
[2] ibidem, p 113
[3] ibidem, p 113
[4] DSM-5, Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ediția a 5-a, American Psychiatric Association Publishing, Editura Medicală Callisto, București, 2016, p 664
[5] ICD- 10, Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament, Simptomatologie și diagnostic clinic, Editura ALL, Iași , 1998, Tulburarea obsesiv- compulsivă, p. 246
[6] Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici, op. cit., p 113
[7] idem, p 114
[8] ibidem, p 115
[9] DSM-5, Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ediția a 5-a, American Psychiatric Association Publishing, Editura Medicală Callisto, București, 2016, p 664
[10] ICD- 10, Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament, Simptomatologie și diagnostic clinic, Editura ALL, Iași , 1998, Tulburarea obsesiv- compulsivă, p. 246
[11] Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici, op. cit., p 115
[12] ibidem, p 115
[13] ibidem, p 115
[14] ibidem, p 113
[15] ibidem, p 113
[16] ibidem, p 114
[17] ICD- 10, Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament, Simptomatologie și diagnostic clinic, Editura ALL, Iași , 1998, Tulburarea obsesiv- compulsivă, p. 246
[18] ibidem, p 117
[19] ibidem, p 118